Daca rochia de mireasa alba era un simbol al bucuriei, dar si un omagiu adus zeilor fertilitatii, respectiv casatoriei, acoperirea fetei cu voal sugera supunerea miresei fata de sot.
Rochia de mireasa alba continua sa se poarte cateva secole la rand, astfel ca, incepand cu anii 1500 apar si primele documente oficiale care consemneaza traditia rochiei albe. De la mireasa regelui Louis al XII-lea al Frantei, Anna de Bretania la Margaret Tudor, fiica lui Henri al VI-lea care a purtat la nunta o rochie alba din damasc tivita cu rosu stacojiu, miresele din secolele XV-XVI poarta numai rochii albe in timpul cununiei religioase.