Istoria rochiei de mireasa incepe de acum 2000 de ani, iar aceasta moda provine din Egiptul Antic, scrie a1.ro. Miresele din vremea lui Iisus foloseau in cadrul procesiunilor religioase cateva randuri de drapaje albe pe post de rochii, in timp ce miresele din Grecia si din Roma Antica purtau rochii albe pe care le accesorizau cu voaluri colorate.
Daca rochia de mireasa alba era un simbol al bucuriei, dar si un omagiu adus zeilor fertilitatii, respectiv casatoriei, acoperirea fetei cu voal sugera supunerea miresei fata de sot.
Rochia de mireasa alba continua sa se poarte cateva secole la rand, astfel ca, incepand cu anii 1500 apar si primele documente oficiale care consemneaza traditia rochiei albe. De la mireasa regelui Louis al XII-lea al Frantei, Anna de Bretania la Margaret Tudor, fiica lui Henri al VI-lea care a purtat la nunta o rochie alba din damasc tivita cu rosu stacojiu, miresele din secolele XV-XVI poarta numai rochii albe in timpul cununiei religioase.
Traditia rochiei albe se schimba in secolele urmatoare, astfel incat femeile din inalta societate incep sa isi impuna stilul personal la nunta si sa poarte rochii fine din materiale bogate in culorile lor preferate, cum ar fi albastrul sau argintiul, mai ales ca la vremea respectiva nu existau inalbitori, iar lucrurile albe erau greu de intretinut. Singurele culori pe care le evitau miresele sa le poarte in ziua nuntii erau negrul si rosul, asociate cu doliul, respectiv cu prostitutia.
Moda rochiei de mireasa alba revine in 1840 in Marea Britanie, o data cu nunta reginei Victoria I a Angliei care inlocuieste culoarea argintie, tot mai populara la curtea regala cu traditionalul alb.
Descopera alte materiale care au legatura cu subiectul acestui articol.