Nunta Alinei si a lui Adrian

Rochia de mireasa

Mi-am cumparat prima si singura rochie de mireasa probata vreodata in viata mea. Pentru ca, odata imbracata cu ea, am simtit ca e rochia mea. Pantofii i-am facut pe comanda, mirele si-a gasit din prima costumul, camasa si vesta. Totul a mers ca pe roate iar noi nu ne-am contrazis nici macar o singura data in timpul pregatirilor. Se zice ca lunile dinaintea nuntii sunt o proba serioasa pentru viitorii soti. Noi am trecut-o cu brio.

Ziua nuntii

Si, incet-incet, a venit si ziua nuntii. Cununia civila am facut-o cu o luna inainte, din doua motive: ca sa am timp sa-mi pot schimba buletinul si pasaportul pana plecam in luna de miere si, in plus, am vrut sa ne bucuram de doua ori de casatoria noastra. In dimineata nuntii, ploua marunt. Ne-a trezit un prieten ca sa ne avertizeze c-o sa fim plini de bani toata viata. N-am avut timp sa-mi fac prea multe griji ca n-o sa iasa bine sedinta foto pe ploaie ca a trebuit sa plec la coafor. Pana am fost coafata si machiata iesise soarele, se uscase pe jos si erau 30 de grade afara! M-am dus acasa la ai mei sa ma imbrac si din momentul in care au venit sa ma ia Adrian si nasii totul s-a petrecut ca-ntr-un vis. Cel mai frumos vis din viata mea. Ii tin minte si acum privirea hipnotizata cand m-a vazut imbracata mireasa si mi-a oferit buchetul. Amandurora ne tremurau mainile.