Nu e una fizică, ci una sufletească.
Vreau să-i ofer sufletului meu o călătorie.
Visez la o călătorie pe malul mării, dimineaţa, înainte de a se trezi toţi ceilalţi, ca sa văd amalgamul de culori calde şi plăcute, marea cînd verzuie cînd albastră, să aud valurile..........pescăruşii care caută aproape haotic ceva de mîncare.
Am vrea să mă opresc .......şi să încerc să construiesc un castel de nisip.
Cu siguranţă, fiecare dintre noi am trăit experienţa unor vise, iluzii sau speranţe care au ridicat castele în mintea şi sufletele noastre, dar care sub capriciile vieţii, au fost năruite şi au lăsat în loc...deşert, o mare de lacrimi, un gol de tristeţe, o urma de dezamăgire.
Dacă valul va distruge castelul, aş putea plânge, aş putea să-mi strig disperarea şi frustrarea, să ignor situaţia sau să plec dezmagită neuitând niciodată nenorocirea.
Prabuşirea atât de rapidă a construcţiei în care am pus pasiune, mă va trimite cu gândul la spulberarea atâtor vise odată cu primul val mai puternic adus de încercările vieţii mele.
Pot sa ma supar pe val că a fost aşa necruţător sau să mă razbun pe castel că nu a fost suficient de solid. Pot să mă invinui că nu am fost atentă sau pricepută ca să nu gresesc construcţia.
Pot ierta, dar nu uita, pot înceta să mă mai implic sau o pot lua de la început cu aceeaşi bună dispoziţie.
Pot învaţa din experienţă, luând pe viitor în calcul faptul că nu pot clădi castele pentru veşnicie. Totul pe lumea aceasta e trecător!
Nu pot opri valul şi uneori nici nu-l pot anticipa. Viaţa e de atâtea ori imprevizibilă. Nu mă pot opri să sper, pentru ca atunci când moare speranţa, ne oprim şi noi din a mai trăi.
Asadar, acelaşi nisip, acelaşi casel, acelaşi val şi totuşi, atât de multe feluri de a le vedea.
Am scris aceste randuri pentru a participa la un concurs. De aceea vă îndemn să mergeţi în una din locaţiile propuse de
http://www.paravion.ro/bilete-de-avion şi să vă răspundeţi la câteva intrebări. Care sunt castelele pe care vi le clădiţi şi ce faceţi când nu puteţi opri valul şi descoperiţi doar ruinele? Ce simţiţi atunci şi cum veţi reacţiona? Ce veţi face pe viitor? Sunt sigură că aceste intrebări vor naşte altele şi astfel, veţi învăţa să nu mai treceţi nepăsătoare prin viaţă, să priviţi dincolo de realitatea palpabilă a nisipului sau a unui val din mare.
