Voalul miresei. Traditii si obiceiuri

Fie ca-l alegi scurt sau lung, din tulle sau din dantela, voalul este unul din semnele distinctive ale miresei. Impreuna cu rochia de mireasa te transforma ca prin farmec in printesa nuntii tale. Voalul de mireasa, ca simbol, are o lunga traditie, inca de pe vremea in care casatoriile erau mereu aranjate de parinti.  

Voalul - ascunzatoare

Voalul miresei nu a fost dintotdeauna alb sau transparent. Dimpotriva, pe vremea romanilor, miresele purtau voal rosu pentru a se apara de spiritele rele. Dupa aparitia crestinismului, voalul acoperea mirii in timpul cununiei cand primeau binecuvantarea preotului.

Prezenta voalului pe capul si fata miresei mai avea un scop... practic. In vremurile in care parintii aranjau mariajul copiilor lor, fara ca acestia sa se fi vazut macar o singura data, mireasa purta o esarfa mata, care-i acoperea fata in intregime, astfel incat mirele nu o vedea decat la finalul cununiei si nu avea posibilitatea sa se mai razgandesca. In timp, s-a pastrat doar simbolistica voalului - de puritate si virginitate, iar el a devenit transparent, ca sa nu stirbeasca nimic din frumusetea miresei.  

Mireasa devine nevasta

In zilele noastre, voalul de mireasa este obligatoriu alb sau ivoire, astfel incat sa se asorteze cu rochia de mireasa. Conform traditiei, nasa este cea care trebuie sa-l daruiasca miresei si tot ea s-o ajute sa si-l puna. Mireasa intra in biserica avand voalul pe fata, in semn de puritate si preotul impreuna cu nasa sunt cei care i-l ridica, in momentul in care incepe cununia.  

La finalul petrecerii de nunta, catre dimineata, nasa scoate voalul miresei si ii prinde parul cu o basma sau o esarfa, acesta fiind semnul ca tanara a parasit statutul de "fata" si este, de acum, in mod oficial, nevasta. Voalul se prinde in parul celei care a prins buchetul, ca sa-i poarte noroc si sa calce cat mai repede pe urmele miresei.