Brad nunta

In vremurile de demult, petrecerile dedicate nuntii incepeau chiar si cu o saptamana inainte de cununie. Doua din insemnele cele mai importante care anuntau ca intr-o familie urmeaza o nunta erau steagul de nunta- in zona Transilvaniei si bradul de nunta- in Moldova si Oltenia. Nunta cu steag in frunte Obiceiul cerea ca, in saptamana dinaintea nuntii, nasul sa tocmeasca un flacau (stegarul) sa faca steagul impreuna cu cateva fete. In seara dinainte nuntii, steagul trebuia sa fie prins in poarta nasului. In zona Sibiului, se faceau doua steaguri, pentru ambii miri. Ele erau incepute inca de joia dinaintea nuntii de catre femei, iar sambata seara le terminau flacaii. Cand steagurile erau gata era rost de joc si voie buna. Practic, steagul era format dintr-un bat pe care se prindeau naframe frumos cusute, panglici colorate, cununi de iedera sau vita de vie si clopotei. Stegarul purta intotdeauna steagul in fruntea alaiului de nuntasi-l aseza la intrare in curtea mirelui. In timpul cununiei, stegarul juca steagul in fata bisericii, apoi, dupa ceremonie, cand alaiul de nunta ajungea la locul petrecerii, steagul se infigea in acoperisul casei si era lasat acolo pana a doua zi, cand se desfacea, iar naframele si panglicile erau impartite prietenelor miresei. In Moldova si Oltenia, un obicei drag tinerilor era impodobirea bradului de nunta. Cu o seara inainte de cununie, flacaii si fetele se strangeau la mire sau la mireasa si ornau brazii. Se pregateau doi pentru mire, doi pentru mireasa si doi pentru nasi. Fetele ii impodobeau cu panglici colorate, beteala, clopotei si naframe, iar in varf se punea un cozonac si o sticla de tuica. Cand brazii erau gata, tinerii se lua la intrecere sa ajunga in varf si sa ia sticla de tuica. Cel ce reusea primea drept premiu cozonacul. Dupa petrecere, brazii erau lasati in poarta pana se uscau, ca semn ca in acea casa a fost de curand o nunta.