Traditia verighetelor

Ai visat mult la modelul inelului de logodna, iar acum iti straluceste pe deget. Va pregatiti de nunta si sunteti in cautare de alte inele – cele care vor arata lumii intregi cat va iubiti: verighetele. Atat inelul de logodna cat si verighetele nu sunt o inventie a omului modern, ci au existat inca din antichitate.

De la cercul de fier la inelul de aur cu diamant

Traditia inelului cu forma lui de cerc s-a nascut in Egiptul antic, din convingerea ca cercul semnifica eternitatea si ca dragostea celor uniti de acest simbol va fi vesnica. Daruirea unui inel in semn de promisiune inainte de nunta a aparut ca obicei incetatenit la romani. Initial, inelele erau facute din fier, fiind inlocuite cu aurul abia mai tarziu si mai ales in casele artistocrate.

In Evul Mediu timpuriu s-a raspandit o alta „moda” printre familiile instarite: gravarea inelelor ca semn al apartenentei la un clan. La logodna, viitoarea mireasa primea un astfel de inel, ca semn al apropiatei intrari in familia mirelui.

In secolul al XV-lea, diamantul a fost folosit pentru prima data la ornamentarea inelului de logodna daruit de arhiducele Maximilian logodnicei sale Maria de Burgundia. Dar abia 500 de ani mai tarziu obiceiul de a oferi viitoarei mirese un inel cu diamant a devenit o moda.

Inelele iubirii impartasite

Verighetele au inceput sa capete popularitate in Evul Mediu, odata cu interesul pe care mesterii artizani au inceput sa-l acorde la fabricarea inelelor. Tot de atunci dateaza si primele verighete inscriptionate cu diverse cuvinte sau chiar poezii gravate pe interior.