Daca toastul de la nunta este un obicei popular raspandit in lume la scara larga, putini stiu ca acesta dateaza din Evul Mediu. Dar cuvantul "toast" nu a inceput sa castige popularitate pana la inceputul anilor 1700.
Iata pe scurt, istoria toastului de nunta
In mod ironic, traditionala ciocnire a paharelor care se produce inainte de a bea un pahar de vin la nunti, botezuri sau aniversari a inceput intr-un mod ciudat in Evul Mediu. Speriati de faptul ca ar putea fi otraviti, oamenii din trecut obisnuiau sa apeleze la degustatori de vin, atunci cand stiau ca au dusmani de moarte. De aceea, ca o masura de protectie, cei care urmau sa bea ceva turnau putin lichid in paharul degustatorului. Daca nu se intampla nimic deosebit dupa aceasta proba, insemna ca lichidul din recipient nu este otravit.
Acest obicei straniu a disparut treptat la un pahar intre prieteni, fiind inlocuit cu ciocnirea paharelor de vin sau sampanie urmat de diverse urari de bine.
In timpul toastului care s-a raspandit treptat la nivel mondial se obisnuieste sa se inchine paharul in cinstea cuiva. Ridicarea si ciocnirea paharului este insotita adesea de mesajul: "In sanatatea ta". De asemenea, unii istorici sustin ca populatia din Evul Mediu credea ca sunetul cristalin produs de pahare in timpul ciocnirii alunga spiritele rele.
Toastul
In timpul perioadei elisabetane, in casele din Anglia se obisnuia ca pe fundul unui pahar de vin sau bere sa se puna un pic de paine prajita condimentata pentru a aromatiza bautura, ce urma sa fie consumata. Legat de acest obicei, unii spun ca toastul a aparut pentru prima data in timpul domniei lui Carol al II-lea (1660-1684).
Descopera alte materiale care au legatura cu subiectul acestui articol.